Tags
Durere-n creaţie
Umplu găleata de regrete şi simt că e prea devreme
Să îmi frec ochii secaţi şi mă doare , mă doare înauntru,
Dar ma împac cu gandul că îmi va aduce idei în artă.
Uitasem să arunc din mine monstru’, să lovesc cu nepăsare
Şi acum, că am facut-o din nou, sângerez dorinţe.
E târziu, ş-apusul nu mai vine, nu mai e timp de cuvânt.
Îmi miros părul, miroase a cenuşa cernută rar
De zile bolnave,de dor de mine,de emoţie.
Aşteaptă să mă-nchid, să izolez simţirea cea de mormant.
O simt, se stinge încet, mă lasă în chin să răzbesc
Prin ticăitul de fier, şi suflu alert în căutarea-mi
Disperată dincolo de-orizont, e momentul etern.
Praf de mac... 