Eva
Mai privesc,
Mai privesc înca amuzată
Fire de păr pe haina-ţi ca o hartă.
Mă-ntreb adesea, dacă ţigări îţi mai aprinde
Acea ardoare blondă pe sub a mea privire.
Ea te caută vinovată, haină şi elegantă,
Te-mbată cu iubire şi te leaga în sforţări pătimaşe,
De veşnica-i durere. Ea nu se resemnează , ea joacă.
Ea te câştigă şi te pierde, te abandonează, te salveză.
Te ştie,
Pe tine şi pe toţi ai tăi.
Şi o să îmi povestească şi mie,
Căci nenorocirea ce o apasă e cu mult mai dureroasă
Decât suferinţa-mi de om naiv. O Evă a cărui păcat se revarsă asupra unei alte Eve.
Ea e deasupra-ţi din fire. E necunoscut neamului tău cum îţi intra în gânduri, te stăpâneşte.
Tu nu mai eşti om, în mâinile ei, te descompui într-o substanţă inexplicabil de fluidă.
Praf de mac... 